Multi pacienti cu infectie cu virus B acuta sau cronica nu prezinta simptome, de aceea boala poate fi greu detectabila. Diagnosticul poate fi dat cu certitudine printr-un set de analize de sange, care confirma sau nu prezenta markerilor serologici specifici hepatitei B.
Pozitiv = infecție cu VH
Negativ = nu exclude o infecție! (există infecții oculte – Ac HBc pozitivi + ADN VHB prezent-importante pentru situații de scădere severă a imunității)
AgHBs cantitativ = daca este mai mic de 1000UI/ml iar viremia mai mica de 2000, timp de trei ani consecutiv, putem vorbi despre purtator inactiv.
Pozitivi = imunitate față de boală (dupa infecție vindecată sau după vaccinare)
Negativ = lipsa imunității – necesitatea vaccinarii (dacă și AgH-Bs e negativ).
Trebuie efectuate la contacții pacienților cu hepatita B concomitent testarea AgHBs, pentru a se stabili indicația de vaccinare!
pozitiv = pacient mai contagios pentru cei din jur
negativ = forme cronice în general mai putin active (depinde de viremie)
Prezenta AgHBe si lipsa Ac HBe indica hepatita cronica activa.
Absenta AgHBe si prezenta Ac HBe indica forma de purtator cronic.
IgM HBc:
-pozitiv = infecție acută,
IgG HBc:
-pozitiv = infecție cronică.
Pentru coinfecții:
Probele hepatice – mai ales ALT/TGP (nu numai) – dacă sunt crescute persistent >2x limita superioară a normalului pot fi criteriu de tratament; dacă sunt normale nu exclud necesitatea tratamentului (20% din formele cu viremie mare și leziuni hepatice semnificative au TGP normal!)
IMAGISTICA Ecografie abdominală la 6 luni = DEPISTARE PRECOCE A CANCERULUI HEPATIC (+/- AFP).